cobitor

cobitor: COBITÓR, -OÁRE, cobitori, -oare, adj. (În superstiţii) Care cobeşte. – Cobi + suf. -tor.

Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98

cobitór adj. m., pl. cobitóri; f. sg. şi pl. cobitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COBIT//ÓR cobitoroáre (cobitoróri, cobitoroáre) pop. (în superstiţii) Care cobeşte; care crede că prevesteşte o nenorocire. /a cobi + suf. cobitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

cobe — CÓBE, cobe, s.f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariţia unei excrescenţe cartilaginoase sub limbă; ţâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiţii) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o… … Dicționar Român
cobăit — COBĂÍT, Ă, cobăiţi, te, adj. (reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – cf. c o b e. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 cobăít adj. m., pl. cobăíţi; f. sg. cobăít … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias