cobăit

COBĂÍT, -Ă, cobăiţi, -te, adj. (reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – cf. c o b e.

Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98



cobăít adj. m., pl. cobăíţi; f. sg. cobăítă, pl. cobăíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COBĂÍ//T cobăittă (cobăitţi, cobăitte) pop. 1) (despre păsări) Care are cobe; cu cobe. 2) fig. (despre persoane) Care se supără uşor; supărăcios; ţâfnos. [Sil. co-bă-it] /Din cobe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cobăít s.n. (reg.) ţipăt cobitor.

Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR