tron

TRON², tronuri, s.n. 1. (pop.) Ladă în care ţăranii îşi păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.

Trimis de RACAI, 30.06.2004. Sursa: DEX '98



TRON¹, tronuri, s.n. Scaun, jeţ (sculptat şi împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ♢ expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeţ special pe care stau prelaţii (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un tron aurit.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



TRON s. v. coşciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TRÓNUL s. art. v. casiopeea.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tron (jeţ, ladă) s. n., pl. trónuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRON tronuri n. 1) Jilţ bogat ornamentat, aşezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilţ pe care stau prelaţii la unele ceremonii religioase. tron episcopal. /<lat. thronus, fr. trône

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de "tub cu vid, accelerator de particule atomice". [< engl. -tron].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TRON s.n. Scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].

Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN



TRON¹ s. n. 1. scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ♢ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



-TRON² elem. "tub cu vid, accelerator de particule elementare". (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



tron (-nuri), s.n. – Cufăr, ladă. germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s.n. (tronişor; sertar).

Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DER



tron (-nuri), s.n. – Scaun, jilţ domnesc. fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.

Trimis de blaurb, 04.04.2009. Sursa: DER