- curul
- CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeş, pe care stăteau consulul şi înalţii magistraţi romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcţiile. – Din lat. curulus, fr. curule.Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98curúl adj. m., pl. curúli; f. sg. curúlă, pl. curúleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCURÚL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeş, pe care stăteau consulul şi înalţii magistraţi romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcţiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule].Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DNCURÚL, -Ă adj. scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeş, pe care stăteau consulul şi înalţii magistraţi romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din Roma care se ocupă cu construcţiile. (< lat. curulis, fr. curule)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.