spătar

spătar
SPĂTÁR1, spătare, s.n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. -ar.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

SPĂTÁR2, spătari, s.m. Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalităţii, care avea la început funcţia de a purta la festivităţi spata domnească, iar mai tărziu pe cea de şef al armatei şi al poliţiei. ♢ Mare spătar = comandant suprem al oştilor ţării. – ngr. spatharis.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

SPĂTÁR1, spătare, s.n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care serveşte pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.
Trimis de claudia, 18.11.2008. Sursa: DEX '98

SPĂTÁR2, spătari, s.m. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia şi buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ♢ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPĂTÁR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. şi reg.) spată. (spătar la un scaun.) 2*. (reg.) spate. (spătar la o stână.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPĂTÁR s. v. gâtar, strunga.
Trimis de siveco, 28.06.2008. Sursa: Sinonime

máre-spătár s. m., art. márele-spătár; pl. mári-spătári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

spătár (persoană) s. m., pl. spătári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

spătár (obiect) s. n., pl. spătáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

vel-spătár s. m., pl. vel-spătári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPĂTÁR1 spătare n. 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care îşi sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se aşază pe spatele calului. /spate + suf. spătarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SPĂTÁR2 spătari m. (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada şi buzduganul domnitorului şi comanda oştirea în timp de război. ♢ Mare spătar comandant suprem al oştii în lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

spătár (-ri), s.m. – Boier de rangul întîi, şef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuţi. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locţiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s.f. (nevastă de spătar); spătărel, s.m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s.f. (slujba şi sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului).
Trimis de blaurb, 08.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • spãtár — I. (persoanã) s. m., pl. spãtári II. (obiect) s. n., pl. spãtáre …   Romanian orthography

  • Спафари-Милеску, Николай Гаврилович — (Spatar Nicolas Milescu, Nicolaus Spatarius Moldavolacone baron et olim generalis Walachiae) переводчик Посольского приказа, писатель, русский посланник в Китае. Родился около 1625 г., умер около 1709 г. С. называл себя Moldavolacon, и есть… …   Большая биографическая энциклопедия

  • fotoliu — FOTÓLIU, fotolii, s.n. Scaun mare, de obicei capitonat, cu spătar şi rezemători pentru braţe. ♢ Fotoliu pat = fotoliu extensibil care se poate transforma în pat. ♦ Loc situat în prima jumătate a unei săli de spectacol. ♢ Fotoliu de orchestră =… …   Dicționar Român

  • spată — SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste… …   Dicționar Român

  • spătărie — SPĂTĂRÍE, spătării, s.f. (înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituţia condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcţiona această instituţie. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii şi unde era aşezat tronul.… …   Dicționar Român

  • canapea — CANAPEÁ, canapele, s.f. Mobilă (cu spătar şi cu braţe, uneori capitonată) pe care se şade şi pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. cf. fr. c a n a p é, germ. K a n a p e e. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  canapeá s. f., art.… …   Dicționar Român

  • rezemătoare — REZEMĂTOÁRE, rezemători, s.f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părţile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină braţele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [var.: (reg.) răzimătoáre s.f.] – Rezema + suf. ătoare. Trimis …   Dicționar Român

  • spătăreasă — SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s.f. (înv.) Soţie de spătar. – Din spătar2 + suf. easă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s.f. Soţie de spătar2. – Spătar2 + suf. easă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • spătări — A SPĂTĂR//Í spătăriésc intranz. înv. A fi spătar. /Din spătar Trimis de siveco, 01.12.2008. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • taburet — TABURÉT, taburete, s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ spec. Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”