- spătărie
- SPĂTĂRÍE, spătării, s.f. (înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituţia condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcţiona această instituţie. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii şi unde era aşezat tronul. ♢ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din spătar2 + suf. -ie.Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRMSPĂTĂRÍE, spătării, s.f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar2. ♦ Instituţie condusă de (marele) spătar2; clădire în care funcţiona această instituţie. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii şi unde era aşezat tronul. ♢ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar2 + suf. -ie.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPĂTĂRÍE s. v. arsenal.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespătăríe s. f., art. spătăría, g.-d. art. spătăríei; pl. spătăríi, art. spătăríileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPĂTĂRÍ//E spătăriei f. ist. 1) Funcţia de spătar. 2) Durata acestei funcţii. 3) Sediul spătarului. 4) Sală din palatul domnesc unde se afla tronul. ♢ spătăriea cea mică camera de lucru a domnitorului. /spătar + suf. spătărieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.