- arsenal
- ARSENÁL, arsenale, s.n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se şi fabrică şi se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ fig. Totalitatea mijloacelor de care se serveşte cineva într-o acţiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal.Trimis de ana_zecheru, 22.03.2004. Sursa: DEX '98ARSENÁL s. (mil.) (înv.) armătură, spătărie. (arsenalul armatei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearsenál s. n., pl. arsenáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARSENÁL arsenale n. 1) Întreprindere în care se produce, se repară sau se depozitează armament. 2) fig. Totalitate de mijloace şi de posibilităţi de care dispune cineva în realizarea unui scop sau în practicarea unei profesii. /<fr. arsenal, germ. ArsenalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARSENÁL s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară şi se depozitează armament etc. 2. (fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale].Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DNarsenál (arsenále), s.n. – 1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina‘a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat şi un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se foloseşte numai forma derivată din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERARSENÁL s. n. 1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau muniţiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se serveşte cineva într-o acţiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.