- spată
- SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste care se petrec ochiurile când se împleteşte o reţea sau o plasă. II. 1. Porţiune a scapulei care susţine articulaţia umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ♢ loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susţine articulaţia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (reg.) Spătarul scaunului. III. (înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă şi lată, cu două tăişuri. – lat. spatha.Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DEX '98SPATA-DRÁCULUI s. v. ferigă.Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: SinonimeSPÁTĂ s. (anat.) 1. (la oameni) omoplat, scapulă, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală. 2. (la animale) (reg.) arm.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSPÁTĂ s. v. gater, joagăr, paloş, rezemătoare, sabie, spadă, spate, spătar, spetează, spinare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞIRA SPÁTELOR s. v. coloană vertebrală, şira spinării.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimespátă (piesă la războiul de ţesut, spadă) s. f., pl. spáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficspátă (os; spetează) s. f., g.-d. art. spétei; pl. spéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPÁT//Ă1 spéte f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioară a articulaţiei umărului; omoplat. 2) Porţiune a corpului din regiunea acestui os. ♢ Lat în spete spătos, robust. spatăa-dracului varietate de ferigă cu frunze foarte dinţate. 3) (la animale) Os lat care se află în partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectivă. 5) rar Spetează a scaunului. /<lat. spathaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPÁT//Ă2 spatăe f. Piesă la războiul de ţesut prin care se trec firele de urzeală şi cu care se îndeasă firele bătăturii. /<lat. spathaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSPÁTĂ s. f. bractee mare, în formă de sac, care înveleşte spadicele, în faza de boboc. (< fr. spathe, lat. spatha)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNspátă (-te), s.f. – 1. Scapulă, omoplat. – 2. Labă la patrupede. – 3. Spătarul scaunului. – 4. Pieptene la războiul de ţesut. – 5. Spadă. – 6. Spinare. – 7. Partea din spate, dos, revers. – var. spate, pl. spete. Mr., megl. spată, istr. spǫte. lat. spatha (Diez, Gramm., I, 21; Puşcariu 1616; REW 8128), cf. alb. špathë (Philippide, II, 655), it. spada, spadola, sp. espada, espadilla, ca şi lat. spatula (REW 8130). Pentru sensurile 6-7 se foloseşte numai sing. spate. Der. directă din gr. σπάθη (Diculescu, Elementele, 464) nu pare preferabilă. Sensul 4 apare şi în gr. Der. spăcel, s.n.(bluză; vestă; corset), în Trans. şi Banat, în loc de *spătcel (Tiktin); spătar, s.m. (fabricant şi vînzător de spade); spătar, s.n. (spetează; curea de ham); spătos, adj. (lat în spate, robust); spetează, s.f. (rezemătoare; scîndură de legătură între părţi de obiecte; tijă; obligeană, Acorus calamus; stuf, Typha angustifolia; pipirig, Juncus effusus; specie de papură, Gladiolus imbricatus; arg., îmbrăcăminte), cu suf. -ză (Densusianu, Bausteine, 477; după Diculescu, Elementele, 465, din gr. σπαδίδιον); speti, vb. (a se deşela; a se dăula; a se obosi, a se istovi muncind); speteală, s.f. (oboseală, osteneală, epuizare). Este dubletul lui spadă, s.f., din it. spada, der. spadasin, s.m., din fr. spadassin; şi al lui spatiu (var. spatie), s.m. (treflă, la cărţi de joc), din ngr. σπαθί. – cf. spătar. – Din rom. provine bg. spetează (Capidan, Raporturile, 224).Trimis de blaurb, 09.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
