- taburet
- TABURÉT, taburete, s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ spec. Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98taburét s. n., pl. taburéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTABURÉT taburete n. 1) Scaun mic, fără spătar şi fără braţe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouretTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTABURÉT s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [pl. -te. / < fr. tabouret].Trimis de LauraGellner, 16.10.2005. Sursa: DNTABURÉT s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.