pretoriu

PRETÓRIU, pretorii, s.n. 1. (La romani) Reşedinţa pretorului, sala în care pretorul îşi exercita funcţiile judecătoreşti. ♦ Loc dintr-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului. 2. (înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În evul mediu, în Ţara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiaţi ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire.

Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98



PRETÓRIU s. (ist.) (înv.) pretor. (pretoriu la romani.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PRETÓRIU s. v. tribunal.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pretóriu s. m. [-riu pron. -riu], art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRETÓRI//U pretoriui n. (la romani) 1) v. PRETORAT. 2) Loc într-o tabără militară unde se amplasa cortul conducătorului. /<lat. praetorium, fr. prétoire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PRETÓRIU s.n. 1. Reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta ţinea judecăţile. ♦ Prefect al pretoriului = comandant al gărzii pretorienilor. ♦ Cortul comandantului, care se aşeza în mijlocul unei tabere romane. 2. Sală de judecată a unui tribunal. [pron. -riu. / < lat. praetorium].

Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DN



PRETÓRIU s. n. 1. reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta îşi exercita funcţia. o prefect al pretoriului = comandant al gărzii pretorienilor. 2. loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului. (< lat. praetorium, fr. prétoire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN