pretor

PRÉTOR, pretori, s.m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare (şi care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în poliţia administrativă şi juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a ţării) Şef al administraţiei şi al poliţiei într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din lat. praetor, -oris.

Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98



PRÉTOR s. (ist.) (prin Maram.) jurat. (pretor într-o plasă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PRÉTOR s. v. pretoriu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



prétor s. m., pl. prétori

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRÉTOR pretori m. 1) (în Roma antică) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atribuţii judecătoreşti şi administrative). 2) Şef administrativ şi poliţienesc al unei plase. 3) Şef administrativ al unui sector al oraşului. /<lat. praetor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în timp de război sau de mobilizare în poliţia administrativă şi judiciară. 3. Şeful administrativ al unei plăşi. [< lat. praetor, cf. fr. préteur].

Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DN



PRÉTOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în timp de război sau de mobilizare în poliţia administrativă şi judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuţii administrative şi de poliţie. (< lat. praetor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN