curte

curte
CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa de la ţară a moşierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuinţă. 3. Palatul de reşedinţă al unui suveran; (înv.) reşedinţa întărită a domnitorului şi a boierilor, unde se refugia şi populaţia în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcţii înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări; în trecut) Numele unor instanţe (superioare) judecătoreşti şi administrative. Curtea de casaţie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanţe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecţiune, spre a-i câştiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) după fr. cour.
Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

CÚRTE s. 1. ogradă, (pop.) bătătură, (reg.) arman, batişte, ocol, (prin Ban. şi Transilv.) arie, (Ban. şi prin Transilv.) avlie, (Transilv.) odor, (prin Ban.) voreţ. (curte unei case.) 2. v. palat. 3. conac. (S-a dus la curte moşierului.) 4. (jur.) curte de casaţie = (înv., în Transilv., Maram. şi Ban.) tablă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÚRTE s. v. împrejmuire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cúrte s. f., g.-d. art. cúrţii; pl. curţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÚR//TE curteţi f. 1) Loc îngrădit în jurul unei clădiri, al unei case; ogradă. ♢ De curte care trăieşte pe lângă om; de casă; domestic. 2) Casa moşierului; conac. curte boierească. 3) Palat de reşedinţă al unui suveran. 4) Instanţă judecătorească sau administrativă. curte de apel. curte de casaţie. curte marţială. 5) Atenţie deosebită acordată unei femei cu scopul de a-i câştiga simpatia sau dragostea. [G.-D. curţii] /<lat. curtis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cúrte (cúrţi), s.f.1. Spaţiu împrejmuit pe lîngă casă, ogradă. – 2. Împrejmuire, ţarc. – 3. Conac, casă boierească. – 4. Palat domnesc. – 5. Totalitatea persoanelor care alcătuiesc suita domnitorului. – 6. Gardă de corp, gardă personală a domnitorului. – 7. (înv.) Cer, rai. – 8. Tribunal, plen al unei instanţei judecătoreşti. – 9. Omagiu măgulitor, galanterie. – Mr. curte. lat. *cŭrtem, var. populară de la cǒhortem (Diez, I, 140; Puşcariu 462; Candrea-Dens., 464); cf. alb. kurt (Meyer 216), ngr. ϰούρτη, it., sp., port. corte, prov. cort, fr. cour). Este dublet al lui cohortă. Nu se înţelege de ce ar trebui să provină, mai curînd decît din lat., din gr. (Diculescu, Dacor., III, 436; REW 232) şi de ce este un "Balkanwort" (Domaschke 129), fiind un cuvînt atît de general şi genuin romanic. Sensul 9 traduce fr. cour. – Der. curtean, s.m. (slujbaş la palat; persoană care face parte din suita domnitorului); curteancă, s.f. (doamnă de la curtea unui domnitor); curtenesc, adj. (de curte; de curtean); curteneţ, s.m. (Trans., Olt., persoană iscusită şi activă, om priceput la toate); curteneşte, adv. (în felul curtezanilor); curta, vb. (a face curte), pe baza fr. courtiser; curteni, vb. (a intra în slujba curţii, a se introduce la curte; a face curte, a curta; a face complimente, a linguşi, a tămîia); curtenitor, adj. (respectuos, politicos); curtenie, s.f. (slujba la curte; politeţe, respect); curtezan, s.m., din fr. courtisan; curtezană, s.f., din fr. courtisane; curtină, s.f., din fr. courtine; curtuozie, s.f., din fr. courtoisie; încurţi, vb. (a se stabili la curte, a duce viaţă de curtean), înv. (sec. XVI).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • curte — s. f. [Informal] Coisa, fato ou pessoa que provoca prazer. = CURTIÇÃO   ‣ Etimologia: derivação regressiva de curtir …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • cúrte — s. f., g. d. art. cúrţii; pl. curţi …   Romanian orthography

  • curtezan — CURTEZÁN, curtezani, s.m. 1. (Azi ir.) Persoană care face curte (III) unei femei; p. ext. bărbat neserios, uşuratic. 2. (înv.) Curtean (linguşitor, intrigant). – Din fr. courtisan (după curte). Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • aulă — ÁULĂ, aule, s.f. Sală mare într o clădire publică, destinată festivităţilor, conferinţelor, cursurilor etc. [pr.: a u ] – Din lat. aula. Trimis de ana zecheru, 17.05.2006. Sursa: DEX 98  ÁULĂ s. v. curte, palat. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • curta — CURTÁ, curtez, vb. I. tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să i câştigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser). Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  CURTÁ vb. (înv.) a curteni. (A curta o fată.) Trimis… …   Dicționar Român

  • ogradă — OGRÁDĂ, ogrăzi, s.f. 1. Curte, bătătură. 2. (reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă şi acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curţi boiereşti. – Din …   Dicționar Român

  • Bibliography of Mircea Eliade — This is a bibliography of works by Mircea Eliade.cholarly works* The Comparative History of Yoga Techniques , 1933 * Oceanografie , 1934 * Alchimia Asiatică , 1934 * Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne , 1936 * Cosmologie şi… …   Wikipedia

  • Mircea Eliade bibliography — This is a bibliography of works by Mircea Eliade. Scholarly works The Comparative History of Yoga Techniques, 1933 Oceanografie, 1934 Alchimia Asiatică, 1934 Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne, 1936 Cosmologie şi alchimie… …   Wikipedia

  • marţial — MARŢIÁL, Ă, marţiali, e, adj. 1. (livr.), Solemn şi grav; impunător. 2. Ostăşesc, militar; de război. ♢ Curte marţială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepţionale. Lege marţială = lege care… …   Dicționar Român

  • pătul — PĂTÚL1, pătule, s.n. 1. Construcţie cu pereţii din şipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălţime deasupra solului, care serveşte la păstrarea porumbului (în ştiuleţi); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (pop.) Coteţ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”