- bir
- BIR, biruri, s.n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale româneşti de la ţărani şi meşteşugari; p. gener. (pop.) impozit. ♢ expr. A da bir cu fugiţii = a dispărea, a fugi (în mod laş) dintr-un loc. 2. (înv.) Tribut. – Din magh. bér.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98BIR s. (ist.) 1. dare, impozit, (rar) contribuţie, impunere, (pop.) dajdie, (înv. şi reg.) porţie, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ştaier, (înv.) adău, adet, dabilă, madea, mirie, nevoie, obicei, orânduială, rânduială, seamă. (bir către statul feudal.) 2. v. tribut.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebir s. n., pl. bíruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBIR biruri n. 1) (în evul mediu) Impozit perceput de la ţărani şi orăşeni. 2) ist. Dare (în bani) încasată de către domnitor pentru Poarta Otomană; tribut. ♢ A da bir cu fugiţii a fugi de undeva; a se face nevăzut. /<ung. bérTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbir (bíruri), s.n. – 1. Tribut. – 2. Impozit, dare. tc. birr "dar" (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov. bir "impozit", mag. bér "salariu, leafă". În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut şi sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din sl. birŭ; dar Berneker 57 recunoaşte că sl. nu provine din mag. şi, prin urmare, nu poate proveni decît din tc. sau din rom. Confuzia între "dar" şi "impozit" este foarte curentă în uzul tc., cf. adet. Der. birar, s.m. (strîngător de biruri); birărie, s.f. (înv., impozit pe comerţ); birnic, s.m. (care plăteşte bir, contribuabil). cf. birşag.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.