structură

STRUCTÚRĂ, structuri, s.f. I. 1. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenţilor unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma şi dimensiunile fiecărui element component, cum şi prin aranjarea lor unul faţă de celălalt. ♦ spec. Dispoziţie a atomilor în molecula unei substanţe. ♦ spec. Mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanţă minerală. 2. Mod de aşezare şi asamblare a părţilor corpului omenesc, ale corpului anumalelor, ale plantelor sau ale ţesuturilor lor. ♦ (psih.) Factură, alcătuire, conformaţie. 3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc. 4. Mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare, de întocmire a societăţii din punct de vedere economic, social-politic şi cultural; orânduire. ♦ Mod de organizare a unei ramuri de producţie, a unui domeniu de activitate, a unei instituţii, organizaţii etc. – Din fr. structure, lat. structura.

Trimis de LauraGellner, 12.10.2008. Sursa: DEX '98



STRUCTÚRĂ s. 1. v. organizare. 2. grupare. (structură moleculelor într-un corp.) 3. osatură, schelet. (structură de rezistenţă a unei construcţii.) 4. sistem. 5. v. al-cătuire. 6. alcătuire, compoziţie, economie, organizare, organizaţie, (rar) substanţă, (fig.) urzeală. (Care este structură lucrării?) 7. v. componenţă. 8. v. configuraţie. 9. (geol.) structură geologică = geotectonică, tectonică; structură sticloasă v. structură vitroasă; structură vitroasă v. structură sticloasă. 10. v. conformaţie. 11. v. fire. 12. structură economică v. bază economică.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



structúră s. f., g.-d. art. structúrii; pl. structúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STRUCTÚR//Ă structurăi f. 1) Mod de organizare internă a elementelor sau a părţilor care constituie un ansamblu concret sau abstract; constituţie; factură; component; compoziţie. 2) Ansamblu de relaţii dintre elementele unui sistem; reţea de relaţii. [G.-D. structurii] /<lat. structura, fr. structure

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



STRUCTÚRĂ s.f. I. 1. Fel de construcţie (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp. ♦ Dispoziţie relativă a atomilor în molecula unei substanţe. ♦ Modul de grupare a moleculelor într-o substanţă minerală. 3. Modul de aşezare între ele a părţilor corpului animal sau vegetal ori ale ţesuturilor. ♦ (psih.) Conformaţie, factură, formaţie. 4. Fel de alcătuire a unei compoziţii, a unei opere literare. ♦ Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziţii şi fraze. II. Mod de organizare a societăţii din punct de vedere economic, social, politic şi cultural; orânduire. ♦ Mod de organizare a oricărei ramuri de producţie. [cf. fr. structure, lat. structura < struere – a clădi].

Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DN



STRUCTÚRĂ s. f. I. 1. ansamblu de elemente de construcţie solidarizate între ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta şi le transmite la fundaţie. 2. mod de alcătuire internă a unui corp, a unui sistem. ♢ dispoziţie relativă a atomilor în molecula unei substanţe. ♢ mod de grupare a moleculelor într-o substanţă minerală. 3. mod de aşezare a părţilor corpului animal sau vegetal ori ale ţesuturilor. ♢ (psih.) conformaţie, factură, formaţie. 4. fel de alcătuire a unei compoziţii, a unei opere literare. o structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziţii şi fraze. II. mod de organizare a societăţii din punct de vedere economic, social, politic şi cultural; orânduire. ♢ mod de organizare a oricărei ramuri de producţie. (< fr. structure, lat. structura)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN