- poruncă
- PORÚNCĂ, porunci, s.f. 1. Dispoziţie (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate şi care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ♢ loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ♢ expr. (înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziţia sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Porunceşte! porunciţi! ♦ (reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (În religia creştină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (înv. şi pop.) Lege morală; învăţătură, precept. [var.: (reg.) poróncă s.f.] – Din porunci (derivat regresiv).Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98PORÚNCĂ s. 1. v. dispoziţie. 2. v. ordin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePORÚNCĂ s. v. chemare, învăţătură, nor-mă, ordin, precept, principiu, regulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeporúncă s. f., g.-d. art. porúncii; pl. porúnciTrimis de siveco, 18.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPORÚN//CĂ poruncăci f. Dispoziţie, scrisă sau orală, a unei autorităţi sau a unei persoane oficiale, care urmează să fie îndeplinită; ordin; comandă. ♢ Cele zece poruncăci v. DECALOG. Poruncă! porunceşte! porunciţi! [G.-D. poruncii] /v. a porunciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.