poruncitor

poruncitor
PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care porunceşte (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor.
Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98

PORUNCITÓR adj. v. autoritar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PORUNCITÓR adj., s. v. imperativ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

poruncitór adj. m., pl. poruncitóri; f. sg. şi pl. poruncitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PORUNCITÓR1 adv. Cu ton de poruncă. /a porunci + suf. poruncitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PORUNCIT//ÓR2 poruncitoroáre (poruncitoróri, poruncitoroáre) Care exprimă o poruncă; imperativ. Glas poruncitor. /a porunci + suf. poruncitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • imperativ — IMPERATÍV, Ă, imperativi, e, adj., s.n. 1. adj. Care ordonă; poruncitor. ♢ Mod imperativ (şi substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicţie, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziţie… …   Dicționar Român

  • comandă — COMÁNDĂ, comenzi, s.f. 1. Acţiunea de a comanda; ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu; poruncă. ♢ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale şi le impune colaboratorilor fără a i consulta. Ton de …   Dicționar Român

  • injonctiv — injonctív adj. m., pl. injonctívi; f. sg. injonctívă, pl. injonctíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INJONCTÍV, Ă adj. (Rar) Cu caracter de injoncţiune. ♦ (lingv …   Dicționar Român

  • autoritar — AUTORITÁR, Ă, auroritari, e, adj. Căruia îi place să uzeze (şi uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziţii; care găseşte satisfacţie în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică.… …   Dicționar Român

  • poroncitor — PORONCITÓR, OÁRE adj. v. poruncitor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • porunci — PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecţioneze ceva; a comanda. 3. tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie… …   Dicționar Român

  • ridicat — RIDICÁT2, Ă, ridicaţi, te, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”