- autoritar
- AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (şi uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziţii; care găseşte satisfacţie în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.Trimis de ana_zecheru, 01.07.2002. Sursa: DEX '98AUTORITÁR adj. 1. imperativ, poruncitor. (Cu ton autoritar.) 2. v. voluntar.Trimis de siveco, 16.04.2008. Sursa: Sinonimeautoritár adj. m. (sil. a-u-), pl. autoritári; f. sg. autoritáră, pl. autoritáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUTORITÁR autoritară (autoritari, autoritare) 1) Care îşi impune voinţa, autoritatea. Ton autoritar. Persoană autoritară. /<fr. autoritaire, it. autoritarioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUTORITÁR, -Ă adj. Care vrea să comande totdeauna, care urmăreşte să-şi impună voinţa, autoritatea. [cf. fr. autoritaire, it. autoritario].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNAUTORITÁR, -Ă adj. care uzează de autoritatea sa, care urmăreşte să-şi impună voinţa. (< fr. autoritaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.