porunceală

porunceală: PORUNCEÁLĂ s.f. (pop.; în loc. adj. şi adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forţa; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [var.: (reg.) poronceálă s.f.] – Porunci + suf. -eală.

Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98

PORUNCEÁLĂ s. v. dispoziţie, hotărâre, învăţătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

porunceálă s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PORUNC//EÁLĂ poruncealăéli f. pop. v. A PORUNCI. ♢ De porunceală a) din porunca cuiva; b) fără tragere de inimă; impus cu forţa. După porunceală la comandă. /a porunci + suf. poruncealăeală

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем написать реферат

dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
poronceală — PORONCEÁLĂ s.f. v. porunceală. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
porunci — PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecţioneze ceva; a comanda. 3. tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie… … Dicționar Român
precept — PRECÉPT, precepte, s.n. Formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povaţă. Precepte de igienă. [pl. şi: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. Trimis… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias