- servitor
- SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) posluşnic. 2. v. rândaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeservitór s. m., pl. servitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSERVITÓR servitoroáre( servitoróri, servitoroáre) m. şi f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSERVITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].Trimis de LauraGellner, 15.04.2007. Sursa: DNSERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.