- sclav
- SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s.m. şi f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care munceşte; rob. ♦ fig. Persoană care satisface orbeşte şi servil voinţa altuia ♦ fig. Persoană care îşi subordonează integral voinţa sau acţiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. cf. fr. e s c l a v e .Trimis de IoanSoleriu, 23.07.2004. Sursa: DEX '98Sclav ≠ stăpânTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (Condiţia de sclav.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesclav s. m., pl. sclaviTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCLAV sclavă ( sclavi, sclave ) 1) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi şi de mijloace de producţie, de munca şi de viaţa căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinţei altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. sclavul fumatului. /<lat. sclavusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCLAV, -Ă s.m. şi f. Persoană exploatată şi lipsită de orice mijloace de existenţă, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voinţa altuia. ♦ (fig.) Persoană care îşi consacră acţiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave].Trimis de LauraGellner, 09.04.2007. Sursa: DNSCLAV, -Ă s. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existenţă, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voinţa altuia. ♢ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.