- senior
- SENIOR1, seniori, s.m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia îşi exercită şi unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [pr.: -ni-or] – Din lat. senior.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98SENIOR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Sportiv) care a depăşit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. s.n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziţie cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [pr.: -ni-or] – Din fr. senior.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98SENIÓR s. (ist.) aristocrat, gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un senior din apusul feudal al Europei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesénior (tatăl) s. m. (sil. -ni-or)Trimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficseniór (stăpân feudal) s. m. (sil. -ni-or), pl. senióriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficseniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. senióri; f. sg. senioáră, g.-d. art. senioárei, pl. senioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENIÓR1 seniori m. 1) (în evul mediu) Mare feudal, stăpân al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) (în unele ţări europene; folosit şi ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signoreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENIÓR2 seniori m. (în opoziţie cu junior) 1) Sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. /<lat. seniorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSENIÓR, -OÁRĂ s.m. şi f. Sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. [pron. -ni-or. / < fr. senior].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNSENIÓR2, -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. (< fr. senior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNseniór (-ri), s.m. – Persoană mai în vîrstă; tată. lat. senior (sec. XIX). – Der. senioral, adj., din fr. seigneurial; seniorie, s.f., din fr. seigneurie; monsenior, s.m., din fr. monseigneur.Trimis de blaurb, 05.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.