- patron
- PATRÓN1, patroane, s.n. 1. Cartuş (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porţelan care conţine firul fuzibil al unei siguranţe electrice; buşon (2). 3. Schiţă pentru indicarea modului de legare a firelor şi a ordinii operaţiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. s.m. şi f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. s.m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberţii săi. 3. s.m. şi f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporaţii sau al unei comunităţi care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuieşte un sfânt şi pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PATRÓN s. 1. stăpân, (englezism) boss, (pop.) jupân. (Are un patron foarte aspru.) 2. (înv.) praznic. (Îşi serbează azi patronul.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePATRÓN s. 1. v. buşon fuzibil. 2. puşcătură.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePATRÓN s. v. cartuş, glonţ, potricală, preducea, tipar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepatrón (persoană) s. m. (sil. -tron), pl. patróniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpatrón (cartuş, buşon, schiţă-program, tipar) s. n. (sil. -tron), pl. patroáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPATR//ÓN1 patronoáne n. 1) Tub metalic sau de carton care conţine o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor. /<germ. PatroneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPATR//ÓN2 patronoánă (patronóni, patronoáne) m. şi f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecţie oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiţi clienţi. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care foloseşte muncitori salariaţi. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivităţi care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. PatronTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPATRÓN s.n. 1. Cartuş. 2. (Rar) Tipar după care se croieşte un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o ţesătură. 3. Buşon (2). [< fr. patron].Trimis de LauraGellner, 23.11.2004. Sursa: DNPATRÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. 1. Patrician roman socotit în raport cu clienţii săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberaţi. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerţ, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunităţi etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPATRÓN1 s. n. 1. cartuş. 2. tipar după care se croieşte un obiect de îmbrăcăminte. ♢ desen, model după care se execută o ţesătură. 3. buşon (2). (< germ. Patrone)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPATRÓN2, -OÁNE I. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberţii şi cu clienţii săi. II. s. m. f. 1. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunităţi etc., care îi poartă numele. 2. ocrotitor, protector, susţinător. 3. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc. (< fr. patron, lat. patronus, germ. Patron)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpatrón (patróni), s.m. – 1. Sfînt protector; stăpîn. – 2. (s.n.) Tipar. – 3. (s.n.) Cartuş. fr. patron şi, cu ultimul sens, din germ. Patrone. – Der. patroană, s.f. (stăpînă); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s.n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s.n. (drept de a numi o persoană într-o funcţie ecleziastică; patronaj); patrontaş, s.n. (cartuşieră), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontaš; împatroni, vb. (a pune stăpînire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.