cultură

cultură
CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ♢ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producţii mari şi constante; ştiinţa, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele. ♢ Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obţinerii de alimente, furaje sau materii prime. Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Creştere, prăsire a unor animale. Cultura viermilor de mătase. 3. Creştere, în laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obţinută pe această cale. 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică, atât pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii, cât şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea ştiinţifică, procesul de formare a specialiştilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educaţie fizică. – Din fr. culture, lat. cultura.
Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

Cultură ≠ incultură
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CULTÚRĂ s. 1. v. civilizaţie. 2. v. învăţătură. 3. cultură fizică v. gimnastică. 4. v. cultivare. 5. creştere, cultivare. (cultură tutunului.)
Trimis de siveco, 11.04.2008. Sursa: Sinonime

cultúră s. f., g.-d. art. cultúrii; pl. cultúri
Trimis de siveco, 27.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

CULTÚR//Ă culturăi f. 1) Totalitate a valorilor materiale şi spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunoştinţe vaste în diferite domenii, pe care le posedă cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale şi spirituale, descoperite în urma săpăturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, într-o anumită epocă. 4) agr. Ansamblu de lucrări agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Creştere a unor animale. culturăa viermilor de mătase. 7): cultură de bacterii creştere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obţinută în laborator pentru scopuri ştiinţifice. 8): cultură fizică ansamblu de metode şi sisteme de educaţie fizică care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura
Trimis de siveco, 27.03.2007. Sursa: NODEX

CULTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale acumulate de omenire în decursul vremurilor. ♦ (arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuinţe, aşezări etc.) şi spirituale (manifestări artistice, magice-religioase şi funerare) păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunităţii omeneşti dintr-o anumită epocă. ♦ Totalitatea cunoştinţelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. ♢ Om de cultură = persoană care are un nivel intelectual ridicat; cultură de masă = ansamblu de cunoştinţe şi de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrările efectuate asupra solului pentru a face posibilă creşterea plantelor cultivate. ♢ Plante de cultură = plante cultivate de om. ♦ Creştere a anumitor animale. ♦ Creştere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 3. Cultură fizică = dezvoltarea corpului prin gimnastică şi sport; ştiinţă care se ocupă cu această dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].
Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN

CULTÚRĂ1 s. f. 1. totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în decursul vremurilor. ♢ totalitatea cunoştinţelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. o cultură generală = ansamblu de cunoştinţe necesare unui individ în viaţa zilnică; cultură de masă = ansamblu de cunoştinţe şi de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunităţii omeneşti dintr-o anumită epocă. 3. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obţine recolte bogate de la plantele de cultură. o plante de cultură = plante cultivate de om. ♢ teren cultivat cu anumite plante. ♢ creştere, prăsire a unor animale. 4. creştere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 5. cultură fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică şi sport; educaţie fizică. (< fr. culture, lat. cultura)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-CULTÚRĂ2 elem. cultur(o)-.
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cultura — sustantivo femenino 1. (no contable) Conjunto de conocimientos que posee una persona como consecuencia de ejercitar sus facultades intelectuales: Sus estudios universitarios le dieron una gran cultura. Adquirí cultura en mis viajes. 2. Modos de… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Cultura — Studio album by Breed 77 Released …   Wikipedia

  • cultura — (Del lat. cultūra). 1. f. cultivo. 2. Conjunto de conocimientos que permite a alguien desarrollar su juicio crítico. 3. Conjunto de modos de vida y costumbres, conocimientos y grado de desarrollo artístico, científico, industrial, en una época,… …   Diccionario de la lengua española

  • cultura — s.f. [dal lat. cultura, der. di colĕre coltivare ; nel sign. 2, per influenza del ted. Kultur ]. 1. [insieme delle acquisizioni intellettuali di una persona ottenute mediante lo studio e l esperienza: un uomo di grande c. ] ▶◀ (fam.) bagaglio… …   Enciclopedia Italiana

  • -cultura — (Del lat. cultūra). elem. compos. Significa cultivo, crianza …   Diccionario de la lengua española

  • cultura — (en psicología) conjunto de valores, creencias, costumbres y conductas aprendidas que son compartidas por un grupo de sujetos que interactúan. Diccionario Mosby Medicina, Enfermería y Ciencias de la Salud, Ediciones Hancourt, S.A. 1999 …   Diccionario médico

  • cultura — s. f. 1. Ato, arte, modo de cultivar. 2. Lavoura. 3. Conjunto das operações necessárias para que a terra produza. 4. Vegetal cultivado. 5. Meio de conservar, aumentar e utilizar certos produtos naturais. 6.  [Figurado] Aplicação do espírito a… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Cultura — La cultura es el conjunto de todas las formas, los modelos o los patrones, explícitos o implícitos, a través de los cuales una sociedad se manifiesta. Como tal incluye lenguaje, costumbres, prácticas, códigos, normas y reglas de la manera de ser …   Wikipedia Español

  • Cultura — (Del lat. cultura.) ► sustantivo femenino 1 ANTROPOLOGÍA Conjunto de conocimientos y actividades científicas, industriales y artísticas de un pueblo, país o una época, considerados globalmente o en cada una de las materias: ■ es un especialista… …   Enciclopedia Universal

  • cultura — 1cul·tù·ra s.f. FO 1. complesso delle conoscenze intellettuali e delle nozioni che contribuisce alla formazione della personalità; educazione, istruzione: farsi, formarsi una cultura; avere una buona cultura; una persona di grande, media, scarsa… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”