stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… … Dicționar Român
cunoaştere — CUNOÁŞTERE, cunoaşteri, s.f. Acţiunea de a cunoaşte şi rezultatul ei. 1. Reflectare în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător. ♢ Teoria cunoaşterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele,… … Dicționar Român
cunoştinţă — CUNOŞTÍNŢĂ, cunoştinţe, s.f. 1. Cunoaştere (2). ♦ expr. A avea (sau a lua) cunoştinţă de ceva = a şti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoştinţa cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoştinţa publică = a da de ştire tuturor.… … Dicționar Român
detenţiune — DETENŢIÚNE, detenţiuni, s.f. (jur.) 1. Reţinere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenţia de a deveni… … Dicționar Român
deţinere — DEŢÍNERE s. 1. v. posedare. 2. v. arestare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime deţínere s. f., g. d. art. deţínerii; pl. deţíneri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEŢÍNERE … Dicționar Român
posesiune — POSESIÚNE, posesiuni, s.f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (înv.) Proprietate (de pământ); moşie. 3. Ţară slab dezvoltată, lipsită de independenţă, stăpânită de un stat mai… … Dicționar Român
ştire — ŞTÍRE, ştiri, s.f. 1. Veste, informaţie; noutate. ♢ expr. A şti de ştirea (cuiva) sau a i şti (cuiva de) ştire = a avea veşti despre cineva, a şti unde se află, ce face cineva. ♦ (concr.) Document; sursă de informaţie. 2. Cunoaştere, cunoştinţă.… … Dicționar Român
