cunoáştere — s. f., g. d. art. cunoáşterii; pl. cunoáşteri … Romanian orthography
gnostic — GNÓSTIC, Ă, gnostici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. s.m. şi f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susţine gnosticismul. – Din fr. gnostique. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
metodologie — METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaştere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într o ştiinţă. 3. Metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de… … Dicționar Român
ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… … Dicționar Român
alogism — ALOGÍSM s.n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. – Din germ. Alogismus. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98 alogísm s.… … Dicționar Român
cognitiv — COGNITÍV, Ă, cognitivi, e, adj. (livr.) Care aparţine cunoaşterii, privitor la cunoaştere, capabil de a cunoaşte. – Din fr. cognitif. Trimis de m marinel, 06.02.2004. Sursa: DEX 98 cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. sg … Dicționar Român
erudiţie — ERUDÍŢIE, erudiţii, s.f. Cunoaştere temeinică a uneia sau mai multor ştiinţe; cultură vastă. [var.: (înv.) erudiţiúne s.f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, onis. Trimis de valeriu, 10.01.2003. Sursa: DEX 98 Erudiţie ≠ ignoranţă Trimis de… … Dicționar Român
materie — MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor… … Dicționar Român
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român
ştire — ŞTÍRE, ştiri, s.f. 1. Veste, informaţie; noutate. ♢ expr. A şti de ştirea (cuiva) sau a i şti (cuiva de) ştire = a avea veşti despre cineva, a şti unde se află, ce face cineva. ♦ (concr.) Document; sursă de informaţie. 2. Cunoaştere, cunoştinţă.… … Dicționar Român
