cunoaştere

cunoaştere
CUNOÁŞTERE, cunoaşteri, s.f. Acţiunea de a cunoaşte şi rezultatul ei. 1. Reflectare în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător. ♢ Teoria cunoaşterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele şi legităţile cunoaşterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoştinţe, informaţii, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoştinţă (1). – v. cunoaşte.
Trimis de m_marinel, 05.02.2004. Sursa: DEX '98

Cunoaştere ≠ necunoaştere, neştiinţă
Trimis de siveco, 08.04.2005. Sursa: Antonime

CUNOÁŞTERE s. 1. înţelegere, percepţie, pricepere. (Proces de cunoaştere.) 2. (înv.) ştiinţă, ştire, ştiutură. (cunoaştere lucrurilor.) 3. pricepere, stăpânire. (cunoaştere mai multor meserii.) 4. posedare, stăpânire. (cunoaştere mai multor limbi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cunoáştere s. f., g.-d. art. cunoáşterii; pl. cunoáşteri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • cunoáştere — s. f., g. d. art. cunoáşterii; pl. cunoáşteri …   Romanian orthography

  • gnostic — GNÓSTIC, Ă, gnostici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. s.m. şi f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susţine gnosticismul. – Din fr. gnostique. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • metodologie — METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaştere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într o ştiinţă. 3. Metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de… …   Dicționar Român

  • ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… …   Dicționar Român

  • alogism — ALOGÍSM s.n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. – Din germ. Alogismus. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98  alogísm s.… …   Dicționar Român

  • cognitiv — COGNITÍV, Ă, cognitivi, e, adj. (livr.) Care aparţine cunoaşterii, privitor la cunoaştere, capabil de a cunoaşte. – Din fr. cognitif. Trimis de m marinel, 06.02.2004. Sursa: DEX 98  cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. sg …   Dicționar Român

  • erudiţie — ERUDÍŢIE, erudiţii, s.f. Cunoaştere temeinică a uneia sau mai multor ştiinţe; cultură vastă. [var.: (înv.) erudiţiúne s.f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, onis. Trimis de valeriu, 10.01.2003. Sursa: DEX 98  Erudiţie ≠ ignoranţă Trimis de… …   Dicționar Român

  • materie — MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor… …   Dicționar Român

  • înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… …   Dicționar Român

  • ştire — ŞTÍRE, ştiri, s.f. 1. Veste, informaţie; noutate. ♢ expr. A şti de ştirea (cuiva) sau a i şti (cuiva de) ştire = a avea veşti despre cineva, a şti unde se află, ce face cineva. ♦ (concr.) Document; sursă de informaţie. 2. Cunoaştere, cunoştinţă.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”