materie

MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mişcare ale acestei realităţi. 2. Substanţă din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziţiei sale. ♢ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte obiecte. Materie cenuşie = parte a sistemului nervos central situată la suprafaţa creierului şi în interiorul măduvei, care dă naştere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligenţă. ♦ (pop.) Ţesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaştere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ♢ loc. adv. În materie de... = privitor la..., în ceea ce priveşte... ♢ expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conţinut, cuprins; fond, esenţă ♢ Tablă de materii = listă ataşată la începutul sau la sfârşitul unei lucrări, în care sunt înşirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informaţii care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoştinţelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învăţământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.

Trimis de claudia, 04.02.2009. Sursa: DEX '98



MATÉRIE s. 1. v. substanţă. 2. v. cuprins. 3. v. subiect. 4. v. fond. 5. v. obiect.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MATÉRIE s. v. bun, chestiune, lucru, material, obiect, problemă, produs, puroi, subiect, temă, ţesătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



matérie s. f. (sil. -ri-e), art. matéria (sil. -ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art. matériile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MATÉRI//E materiei f. 1) Realitate care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta. 2) Substanţă din care sunt formate obiectele şi care posedă o masă mecanică. Structura materieei. ♢ materie colorantă substanţă folosită la colorarea diverselor obiecte. materie cenuşie a) substanţă a sistemului nervos central, aflată la suprafaţa creierului şi în componenţa măduvei spinării; b) capacitate de a pătrunde în esenţa lucrurilor; inteligenţă. materie primă produs semifabricat destinat prelucrării sau transformării într-un produs finit. 3) Produs textil; ţesătură; material. 4) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunoştinţe care constituie conţinutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MATÉRIE s.f. 1. Categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă, existentă independent de conştiinţă şi reflectată de aceasta. 2. Substanţă din care sunt făcute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compoziţiei lui. 3. Domeniu de cunoaştere, de cercetare etc. ♦ Conţinut, fond, esenţă. 4. Totalitatea cunoştinţelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină şcolară. [gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matière, it. materia].

Trimis de LauraGellner, 25.10.2006. Sursa: DN



MATÉRIE s. f. 1. realitatea obiectivă, existentă independent de conştiinţă şi reflectată de aceasta. 2. substanţă din care sunt făcute diverse obiecte. ♢ element, corp privit din punctul de vedere al compoziţiei lui. o materie primă = produs destinat prelucrării. 3. domeniu de cunoaştere, de cercetare etc.; obiect de studiu. o în materie de = în ceea ce priveşte... ♢ conţinut, fond, esenţă. 4. totalitatea cunoştinţelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină şcolară. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



matérie (matérii), s.f. – 1. Substanţă, material. – 2. Ţesătură, stofă. – 3. Puroi. – Mr. materie. lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff "materie" şi "ţesătură", cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s.n. (materie; arg., bani), din fr. matériel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, înv.; materialicesc, adj. (înv., material); materialiceşte, adv. (din punct de vedere material); materialism, s.n., din fr. matérialisme; materialist, s.m., din fr. matérialiste; materialitate, s.f., din fr. matérialité; materializa, vb., din fr. matérialiser; imaterial, adj., din fr. immatériel, cu der. sale.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER