erudiţie

erudiţie
ERUDÍŢIE, erudiţii, s.f. Cunoaştere temeinică a uneia sau mai multor ştiinţe; cultură vastă. [var.: (înv.) erudiţiúne s.f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis.
Trimis de valeriu, 10.01.2003. Sursa: DEX '98

Erudiţie ≠ ignoranţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ERUDÍŢIE s. ştiinţă, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de erudiţie lui.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

erudíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. erudíţia (sil. -ţi-a), g.-d. erudíţii, art. erudíţiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ERUDÍŢIE f. Cunoaştere profundă şi temeinică a uneia şi a mai multor ştiinţe; cultură vastă şi temeinică.[G.-D. erudiţiei] /<fr. érudition, lat. eruditio, erudiţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ERUDÍŢIE s.f. Cunoaştere aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe (dobândită mai ales prin lecturi); cultură vastă. [gen. -iei, var. erudiţiune s.f. / cf. fr. érudition, lat. eruditio].
Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DN

ERUDÍŢIE s. f. cunoaştere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • erudíţie — s. f. (sil. ţi e), art. erudíţia (sil. ţi a), g. d. erudíţii, art. erudíţiei …   Romanian orthography

  • erudit — ERUDÍT, Ă, erudiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoştinţe temeinice şi vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învăţat. ♦ (Despre opere ştiinţifice) Care dovedeşte cunoştinţe vaste şi aprofundate. – Din fr. érudit, lat.… …   Dicționar Român

  • ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… …   Dicționar Român

  • pedant — PEDÁNT, Ă, pedanţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; meticulos; minuţios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. s.m. şi f. Persoană care face mereu paradă de… …   Dicționar Român

  • savant — SAVÁNT, Ă, savanţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice, care creează în domeniul ştiinţei; erudit. 2. adj. Care conţine multă ştiinţă, care denotă ştiinţă sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie …   Dicționar Român

  • savantlâc — SAVANTLẤC, savantlâcuri, s.n. (fam.) Erudiţie; (depr.) pedanterie, preţiozitate. – Savant + suf. lâc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SAVANTLÂC s. v. erudiţie, pedanterie, pedantism, preţiozitate, ştiinţă. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • conceptism — CONCEPTÍSM s.n. Şcoală literară spaniolă care se caracterizează prin fineţea excesivă a gândirii, cultul pentru alegorie şi erudiţie scolastică. – Din fr. conceptisme. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  conceptísm s. n. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • enciclopedism — ENCICLOPEDÍSM s.n. 1. Sistemul şi principiile enciclopediştilor (mai ales ale celor francezi din sec. XVIII). 2. Erudiţie vastă, multilaterală. – Din fr. encyclopédisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  enciclopedísm s. n. (sil. clo …   Dicționar Român

  • erudiţiune — ERUDIŢIÚNE s.f. v. erudiţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ERUDIŢIÚNE s.f. v. erudiţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • pedantism — PEDANTÍSM s.n. Paradă de erudiţie şi de competenţă caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă şi formală); exagerare în lucruri de mică importanţă; pedanterie. – Din fr. pédantisme. Trimis de valeriu, 10.07.2005. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”