- pedant
- PEDÁNT, -Ă, pedanţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; meticulos; minuţios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. s.m. şi f. Persoană care face mereu paradă de erudiţia sa şi care supără prin minuţiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din fr. pédant, germ. Pedant.Trimis de valeriu, 30.03.2007. Sursa: DEX '98PEDÁNT adj. meticulos, scrupulos, tipicar, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om pedant .)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepedánt adj. m., s. m., pl. pedánţi; f. sg. pedántă, pl. pedánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEDÁN//T pedanttă (pedantţi, pedantte) şi substantival 1) (despre persoane) Care manifestă un spirit exagerat de disciplină şi punctualitate (mai ales în lucruri neînsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebită. 2) Care are pretenţii de erudiţie şi de superioritate; doctoral. /<fr. pédant, germ. PedantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPEDÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care are pretenţii neîntemeiate de erudit; meticulos, chiţibuşar, formalist. [< fr. pédant].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPEDÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are pretenţii nejustificate de erudiţie, de competenţă; meticulos, formalist. (< fr. pédant, germ. Pedant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.