- savant
- SAVÁNT, -Ă, savanţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice, care creează în domeniul ştiinţei; erudit. 2. adj. Care conţine multă ştiinţă, care denotă ştiinţă sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învăţat. 2. adj. v. învăţat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesavánt adj. m., s. m., pl. savánţi; f. sg. savántă, pl. savánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSAVÁN//T1 savantta ( savantţi, savantte) m. şi f. Persoană specializată în cercetări ştiinţifice, având cunoştinţe vaste într-un anumit domeniu; învăţat. /<fr. savantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSAVÁN//T2 savanttă (savantţi, savantte) 1) Care posedă cunoştinţe vaste şi profunde; erudit; doct. 2) Care conţine multă ştiinţă. Lucrare savanttă. /<fr. savantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoştinţe vaste şi profunde; (foarte) învăţat; erudit. ♦ Care arată multă erudiţie. // s.m. şi f. Învăţat, om de ştiinţă. [< fr. savant < savoir – a şti].Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DNSAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de ştiinţă) cu cunoştinţe vaste şi profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiţie. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcţii) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente greceşti sau latineşti; (p. ext.) folosit de oamneii instruiţi, livresc. ♢ care are la bază limbile şi cultura greco-latină; cult. ♢ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsavánt (savánţi), s.m. – Înţelept, erudit. fr. savant. – Der. savantlîc, s.n. (erudiţie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.