- gnostic
- GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. s.m. şi f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susţine gnosticismul. – Din fr. gnostique.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnósticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGNÓSTI//C1 gnosticcă (gnosticci, gnosticce) Care ţine de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGNÓSTI//C2 gnosticci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaştere, de cunoaştere. // s.m. şi f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) cunoaştere". [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaştere].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGNÓSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaştere. II. adj., s.m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-GNÓSTIC2 elem. gnoseo-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.