posconiţă

POSCÓNIŢĂ, posconiţe, s.f. Pleavă (amestecată cu sămânţă) rămasă de la vânturatul cânepii şi folosită adesea ca hrană pentru oi. – cf. slovacul p o s k o n i c a , magh. p a s z k o n c a .

Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98



poscóniţă s. f., g.-d. art. poscóniţei; pl. poscóniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POSCÓNIŢ//Ă posconiţăe f. Pleavă rezultată din bătutul cânepei sau din vânturatul seminţei de cânepă. /cf. sl. poskonica, ung. paszkonca

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



poscóniţă, poscóniţe, s.f. (reg.) 1. pleavă (amestecată cu sămânţă) rămasă de la vânturatul cânepii şi folosită adesea ca hrană pentru oi; pleavă de grâu. 2. vrejurile şi tecile rămase după ce se bate fasolea. 3. măciulie de polen la cânepă. 4. (în forma: posponiţă) crustă subţire formată la suprafaţa caşului, a laptelui etc. 5. (în forma: ploscăniţă) tigvă.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



poscóniţă (poscóniţe), s.f. – (Trans., Olt.) Pleavă, scame, mirişte, resturi, deşeuri. – var. p(l)osco(l)niţă. sb. poskon, rus. ploskon, ceh. poskonice (Tiktin).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER