deţinător

deţinător
DEŢINĂTÓR, -OÁRE, deţinători, -oare, s.m. şi f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deţine + suf. -ător.
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DEŢINĂTÓR s. 1. v. posesor. 2. v. detentor. 3. v. pur-tător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deţinătór s. m., pl. deţinătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEŢINĂTÓR deţinători m. Persoană care deţine ceva; posesor. deţinătorul unui manuscris vechi. /a deţine + suf. deţinătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEŢINĂTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care deţine un lucru. ♦ (fig.) Persoană care a obţinut un titlu. [< deţine].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEŢINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor1. 2. cel care deţine o funcţie, un titlu etc. (< deţine + -/ă/tor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • detentor — DETENTÓR, detentori, s.m. (jur.) Deţinător. – Din fr. détenteur. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETENTÓR s. (jur.) deţinător, posesor. (detentor al unui bun). Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  detentór s. m …   Dicționar Român

  • bon — BON, bonuri, s.n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie financiară recunoscută de stat. ♢ Bon de tezaur = obligaţie emisă de stat pentru sumele împrumutate pe… …   Dicționar Român

  • coposesor — coposesór s. m., adj. m., pl. coposesóri; f. sg. şi pl. coposesoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COPOSESÓR, OÁRE adj., s.m …   Dicționar Român

  • cumulard — CUMULÁRD, Ă, cumularzi, de, s.m. şi f. Persoană care deţine mai multe funcţii sau atribuţii (remunerate) în acelaşi timp. – Din fr. cumulard. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  cumulárd s. m., pl. cumulárzi Trimis de siveco, 10.08 …   Dicționar Român

  • debitant — DEBITÁNT, Ă, debitanţi, te s.m. şi f. Persoană care vinde într un debit1 (1). ♦ (înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. şi… …   Dicționar Român

  • posesor — POSESÓR, OÁRE, posesori, oare s.m. şi f. 1. Persoană care deţine cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparţine ceva. ♦ (înv. şi reg.) Arendaş. 2. Persoană care posedă anumite însuşiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de… …   Dicționar Român

  • uzufructuar — UZUFRUCTUÁR, Ă, uzufructuari, e, s.m. şi f. Persoană care deţine dreptul de uzufruct asupra unui bun. [pr.: tu ar] – Din lat. usufructuarius. cf. fr. u s u f r u i t i e r. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  uzufructuár s. m. (sil …   Dicționar Român

  • birtaş — BIRTÁŞ, birtaşi, s.m. Deţinător al unui birt. – Birt + suf. aş. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BIRTÁŞ s. ospătar, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  BIRTÁŞ s. v. hangiu …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • codeţinător — codeţinătór s. m., pl. codeţinătóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CODEŢINĂTÓR, OÁRE s.m. şi f. (Rar) Cel care deţine ceva împreună cu altul. [< co + deţinător]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”