coposesor

coposesor: coposesór s. m., adj. m., pl. coposesóri; f. sg. şi pl. coposesoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COPOSESÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (jur.) Deţinător, titular al unui drept de coposesiune. [cf. fr. copossesseur].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

COPOSESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. deţinător, titular al unui drept de coposesiune. (< fr. copossesseur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

coposesor — coposesor, ra m. y f. Persona que posee con otra u otras … Diccionario de la lengua española
coposesor — ► sustantivo DERECHO Persona que posee una cosa con otra u otras personas. * * * coposesor, a n. Copropietario. * * * coposesor, ra. m. y f. Persona que posee con otra u otras … Enciclopedia Universal
copropietario — ► adjetivo/ sustantivo DERECHO Que es propietario de una cosa juntamente con otra u otras personas. SINÓNIMO condueño * * * copropietario, a n. Persona que posee una cosa junto con otras. ⇒ Comunero, condueño, copartícipe, coposesor, solidario. * … Enciclopedia Universal
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias