parte

parte
PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracţie de ceilalţi, aparte. ♢ expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... alţii...; (despre lucruri) atât... cât şi...; (în corelaţie cu sine însuşi) unii oameni..., alţi oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenţa sau de esenţa unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ♢ Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental şi după caracteristicile morfologice şi sintactice. Parte de propoziţie = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziţii, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcţia specifică îndeplinită în cadrul propoziţiei. ♢ expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ spec. Porţiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărţire, printr-o învoială, dintr-o moştenire etc. ♢ expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câştig (realizat în comun), pe care şi-o rezervă cineva pentru sine. (fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... A-şi face parte (din...) = a-şi însuşi ceva (în mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câştig. ♦ (pop.) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. ♢ expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenţa cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să convieţuiască cu cineva drag. (fam., ca formulă de jurământ) Să n-am parte de tine dacă ştiu. ♦ Noroc, şansă. ♦ (concr.; pop.) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţul sau soţia cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuţie în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etc., dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. ♢ loc. adj. şi adv. În parte = a) (care se face) în mod proporţional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. ♢ expr. Parte şi parte = în părţi, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ţinut; loc; ţară. ♢ loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau părţile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbeşte; băştinaş, originar (din...). loc. adv. În (sau din, prin) toate părţile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nici o parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbeşte; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinţe etc.; fiecare dintre cele două laturi sau dintre feţele ori muchiile unui obiect. ♢ loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privinţă..., în altă privinţă..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Într-o parte = strâmb, oblic, pieziş. La o parte: a) într-o latură, la oarecare distanţă, mai la margine; b) izolat, separat. ♢ expr. A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acţioneze, să ia poziţie). La o parte! = fereşte-te! fă loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strânge. A lăsa la o parte = a renunţa la..., a înceta să... (fam.) A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, ţicnit, nebun. 3. Direcţie, sens (în spaţiu); 4. fig. Punct de vedere într-o problemă dată; privinţă. Din partea mea fă ce vrei. III. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ♢ loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). ♢ expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A lua (sau a ţine) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susţine; a favoriza. (pop.) A se arunca (sau a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (fiinţă de) sex masculin; totalitatea bărbaţilor. Parte(a) femeiască = (fiinţă de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate într-o acţiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etc. ♢ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – lat. pars, -tis.
Trimis de valeriu, 09.11.2008. Sursa: DEX '98

Parte ≠ întreg
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PÁRTE s. 1. v. bucată. 2. v. secţiune. 3. v. judecie. 4. v. submulţime. 5. v. pasaj. 6. v. fragment. 7. v. coastă. 8. v. latură. 9. v. sector. 10. v. loc. 11. v. direcţie. 12. direcţie, latură, sens. (Din toate parteţile veneau spre noi.) 13. (jur.) (rar) justiţiabil. (parte într-un proces.) 14. v. tabără. 15. v. participaţie.
Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Sinonime

PÁRTE s. v. destin, dotaţie, dotă, fatalitate, grupare, menire, moleculă, noroc, partidă, predestinare, rol, soartă, tabără, ursită, zestre, zodie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

párte s. f., g.-d. art. părţii; pl. părţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PÁRT//E părţi f. 1) Element din care se compune sau în care se împarte un tot. O parte din recoltă a fost strânsă. O parte din deputaţi n-au susţinut proiectul.Cea mai mare parte marea majoritate; în mare măsură. În parte a) într-o oarecare măsură; parţial; b) separat; pe rând; c) aparte. parte de vorbire clasă de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. parte de propoziţie element constructiv al unei propoziţii care îndeplineşte o anumită funcţie sintactică. 2) Cantitate care îi revine cuiva la o împărţeală. ♢ parteea leului cantitate preponderentă pe care şi-o ia cineva dintr-un câştig obţinut în comun. A avea parte de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face parte dreaptă a împărţi egal. 3) Contribuţie la o activitate comună. ♢ A lua parte a participa. 4) Porţiune dintr-un spaţiu; loc. Din care parte vine?Cele patru părţi ale lumii cele patru puncte cardinale. Din parteea (sau părţile) locului din ţinutul (localitatea) despre care se vorbeşte; localnic. În toate părţile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterală a unui obiect; margine; latură. ♢ A se da la o (sau într-o, de-o) parte a) a se feri; a se da în lături; b) a se eschiva; a se sustrage. A lăsa la o parte a înceta de a mai îndeplini; a abandona. A pune la (sau de o) parte a economisi; a lăsa în rezervă. A da (sau a face) într-o parte a ocoli. Din parteea cuiva (sau a ceva) în ceea ce priveşte pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o parte privind sub un aspect. Pe de altă parte privind sub alt aspect. 6) Persoană (organizaţie sau stat) antrenată într-o anumită acţiune. 7) Totalitate de persoane care alcătuiesc aceeaşi categorie socială sau profesională. ♢ parte bărbătească fiinţă de sex bărbătesc. parte femeiască fiinţă de sex feminin. Din parteea mamei (a tatălui etc.) din neamul mamei (al tatălui etc.). Din parteea (cuiva) în numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de parteea cuiva a susţine pe cineva. A-i lua (sau a-i ţine) cuiva parte a-i lua cuiva apărarea. 8) Porţiune dintr-o lucrare; compartiment. parteea finală. parteea practică. [G.-D. părţii] /<lat. pars, partetis
Trimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: NODEX

párte (pắrţi), s.f.1. Bucată, porţiune. – 2. Diviziune, secţiune. – 3. Raţie. – 4. loc.5. Grup, clică; apărare. – 6. Contractant, interesat. – 7. Intervenţie, hîrtie. – 8. Direcţie, latură. – 9. Raport, relaţie. – 10. Gen, sex. – 11. Clasă, castă, categorie. – 12. Soartă, destin. – 13. (adv.) Parţial. -Mr. parte, megl. parti, istr. pǫrătŭ. lat. partem (Puşcariu 1274; Candrea-Dens., 1339; REW 6254), cf. it., sp., port. parte, fr. part. După Meyer-Lübke, rom. gr., III, 221, sensul adverbial ar reproduce lat. partim. Weigand, Jb., XVI, 79, explică sensul 12 prin influenţa bg. čestu, care de asemenea, are două sensuri, dar Densusianu, GS, I, 312 a demonstrat că evoluţia semantică este spontană. Der. părtaş, s.m. (participant; partizan, adept; coposesor, coproprietar); părtăşie, s.f. (parţialitate, părtinire; participare; coproprietate); părtăşire, s.f. (înv., participiu); părticea (var. părticică), s.f. (diminutiv al lui parte), pe care Puşcariu 1275 şi REW 6257 îl derivă din lat. particĕlla, fără îndoială în mod echivoc; părti, vb. (înv., a favoriza); partnic, adj. (partizan, părtinitor), cu suf. -nic; părtini, vb. (înv., a participa; a fi de partea cuiva, a favoriza, a avantaja), din cuvîntul anterior sau, după Densusianu, rom., XXXIII, 283 şi Tiktin dintr-un *părtean dispărut; după Koerting 6881, din lat. partem tenēre); părtinitor, adj. (parţial, care se poartă cu parţialitate); nepărtinitor, adj. (imparţial); împărţi, vb. (a distribui; a divide, a rupe; a separa; a face o diviziune), pe care Candrea-Dens., 1343 îl trimit la lat. impartῑre; împărţire, s.f. (diviziune); împărţeală, s.f. (diviziune, distribuire); împărţitor, s.m. (poştaş; s.n., divizor); deîmpărţit, s.n. (primul termen al unei împărţiri); copărtaş, s.m. (coproprietar, acţionar); împărtăşi, vb. (a comunica, a da de ştire; refl., a lua parte, a participa; a lua cuminecătură), din părtaş, ca împărţi din parte (pentru ultimul sens, Şeineanu, Semasiol., 49, propune un paralelism cu sl. pričęstiti sę, din čęsti "destin"; mai curînd s-ar părea că trebuie să se pornească de la sensul de "a comunica", la fel ca în celelalte limbi romanice); despărţi, vb. (a separa, a divorţa; înv., a deosebi), pe care Candrea-Dens., 1344 îl trimit la lat. *dispartῑre; despărţeală (var. despărţenie), s.f. (separare); despărţămînt (var. despărţimînt), s.n. (departament), format după fr. département; despărţire, s.f. (separare; înv., sector, cartier; comisariat); despărţitor, adj. (care separă); despărţitură, s.f. (separator; departament; diviziune, secţiune); nedespărţit, adj. (inseparabil). Der. neol. partaj, s.n., din fr. partage; partener, s.m, din fr. partenaire; participa, vb., din fr. participer; participant, adj., din fr. paticipant; participiu, s.n., din fr. participe; participial, adj., din fr. participial; particular, adj., din fr. particulier; particularism, s.n.; particularitate, s.f.; particulariza, vb.; partidă (var. partid), s.f. şi n. (întrecere sportivă; cont; cantitate de mărfuri; diversiune în comun; persoană susceptibilă de a contracta o căsătorie; înv., partid, facţiune), din it. de n. (ven.) partida, prin intermediul ngr. παρτιδα, sec. XVII, (Gáldi 222); partid, s.n. (facţiune), din fr. parti, ngr. παρτίδον; partitiv, adj.; partitură, s.f., din fr. partitura; partizan, s.m., din fr. partisan; parţial, adj., din fr. partiel; parţialitate, s.f.; imparţial, adj.; imparţialitate, s.f.. – Din rom. provine rut. parti "ursită" (Candrea, Elemente, 404).
Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • parte — (Del lat. pars, partis). 1. f. Porción indeterminada de un todo. 2. Cantidad o porción especial o determinada de un agregado numeroso. 3. Porción que le corresponde a alguien en cualquier reparto o distribución. 4. sitio (ǁ lugar). 5. Cada una de …   Diccionario de la lengua española

  • parte — sustantivo femenino 1. Elemento o cosa que contribuye a formar un todo o resulta de descomponerlo: Una parte del grupo se separó. Dividieron el premio en partes. El niño guardó una parte del pastel. Se quemó parte del bosque. parte alícuota. 2.… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • parte — [lat. pars partis ]. ■ s.f. 1. a. [ciascuna delle cose in cui un intero è diviso o può essere diviso, sia che esse siano materialmente staccate l una dall altro, sia che possano essere considerate separatamente: oggetto composto di varie p. ;… …   Enciclopedia Italiana

  • Parte — Saltar a navegación, búsqueda Parte puede referirse a: Una porción de un todo. Una fracción de una unidad. Cada sección en que se divide una obra musical o una obra literaria (por ejemplo, un libro). Cada uno de los papeles correspondientes a un… …   Wikipedia Español

  • Parte de mí — Saltar a navegación, búsqueda Parte de mí Álbum de Rosario Flores Publicación 2008 Grabación Madrid (España) …   Wikipedia Español

  • parte — s. f. 1. Porção de um todo. 2. Quinhão. 3. Lote. 4. Cada um dos troços de uma divisão. 5. O que compete a cada voz ou a cada instrumento (numa peça musical). 6. Papel (de um ator). 7. Lugar; sítio. 8. Lado; banda. 9. Litigante (em juízo).… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Parte [2] — Parte (ital.), »Teil« eines Tonstücks, auch »Stimme« (Part), bes. Hauptstimme. Vgl. Colla parte …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Parte — (ital.), 1) Theil od. Clause; 2) die ausgeschriebenen [714] Stimmen eines auszuführenden Tonstückes …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Parte [1] — Parte (Bergparte, Barte), altbergmännische, namentlich im sächsischen Erzgebirge zum Holzbearbeiten wie zur Verteidigung im Gebrauch gewesene beilartige Waffe, mit breitem, oben in eine längere Spitze auslaufenden Blatte, die aber später fast nur …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Parte — Parte, s. Barte …   Kleines Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”