di

DI interj. (Adesea cu "i" prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracţiune, mai ales caii. [var.: díe interj.] – Onomatopee.

Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



DI interj. hi!, (reg.) ţu! (di!, murgule!)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



di/dii interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DI interj. (se foloseşte pentru a îndemna caii la mers). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DI¹- Element prim de compunere în terminologia tehnică şi ştiinţifică internaţională, însemnând "doi", "de două ori". [< fr. di-, cf. lat. dis-, gr. dis – de două ori].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN



DI²- v. dis¹ [în DN].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



di interj. – Serveşte la a îndemna caii. Creaţie expresivă, cf. hi. Pare identică, în ce priveşte intenţia şi mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care ţiganii îndeamnă ursul dresat, cînd vor să-l facă să danseze (după Tiktin şi Candrea, această ultimă interj. ar fi abreviere de la dihanie "animal").

Trimis de blaurb, 27.05.2008. Sursa: DER



DI¹ elem. "doi", "de două ori, dublu". (< fr. di-, cf. lat., gr. dis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



DI² elem. dis¹-. ()

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



DI³(A)- pref. "separare"; "prin, de-a lungul"; "peste"; "contra"; "poziţie de mijloc". (< fr. di/a/-, cf. gr. dia, prin, peste)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN