- cumula
- CUMULÁ, cumulez, vb. I. tranz. 1. A deţine în acelaşi timp mai multe funcţii sau atribuţii (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situaţii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.Trimis de IoanSoleriu, 19.10.2006. Sursa: DEX '98CUMULÁ vb. v. însuma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecumulá vb., ind. prez. 1 sg. cumuléz, 3 sg. şi pl. cumuleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CUMUL//Á cumulaéz tranz. 1) (posturi, funcţii remunerate) A deţine prin cumul; a avea în stăpânire în acelaşi timp. 2) (acţiuni, situaţii, sume de bani etc.) A uni formând o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCUMULÁ vb. I. tr. 1. A deţine simultan două sau mai multe funcţii, atribuţii, calităţi etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situaţii etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DNCUMULÁ vb. tr. 1. a deţine simultan două sau mai multe funcţii, atribuţii, calităţi. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situaţii etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.