- ocupa
- OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a se situa. ♦ A reţine, a rezerva. 3. A lua în primire, a deţine un post, o funcţie etc. ♦ fig. A deţine un loc într-o ierarhie. II. refl. 1. A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupaţie sau profesiune; a se îndeletnici cu... ♦ (Cu determinări introduse prin prep. "de") A se consacra unei preocupări temporare. ♦ tranz. (înv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva sau de ceva; a acorda atenţie deosebită. – Din lat. occupare, fr. occuper.Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98OCUPÁ vb. 1. v. cuceri. 2. v. subjuga. 3. (pop.) a prinde. (Patul ocupa o jumătate din cameră.) 4. v. deţine. 5. v. îndeletnici. 6. a se interesa, a se îngriji, a se preocupa, a vedea. (ocupa-te tu de asta.) 7. v. căuta.Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonimeocupá vb., ind. prez. 1 sg. ocúp, 3 sg. şi pl. ocúpăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OCUPÁ ocúp tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţa armată; a cuceri. 2) A folosi temporar. ocupa un loc în vagon. 3) A cuprinde incluzându-se ca parte integrantă (a întregului). Viile ocupă cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A deţine în mod legal (într-o ierarhie). ocupa un post. 5) înv. A urmări în permanenţă şi complet; a obseda; a stăpâni; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuperTrimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: NODEXA SE OCUPÁ mă ocúp intranz. 1) A-şi petrece timpul de muncă sau cel liber; a se îndeletnici. ocupa cu albinăritul. 2) A avea grijă; a se îngriji. ocupa de un bolnav. /<lat. occupare, fr. occuperTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOCUPÁ vb. I. I. tr. 1. A lua în stăpânire, în posesiune; a pune mâna pe..., a pune stăpânire (pe o poziţie, pe o ţară etc.). 2. A avea un loc, a deţine un post (undeva). ♦ A locui (o casă). ♦ A stăpâni gândurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva, de ceva. [P.i. ocúp. / < fr. occuper, it., lat. occupare].Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DNOCUPÁ vb. I. tr. 1. a lua în stăpânire, a cuceri cu forţa armată o ţară, un teritoriu. 2. a lua în primire, a deţine (un post, o casă etc.) II. refl. a se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie. ♢ a se interesa, a urmări îndeaproape. (< lat. occupare, fr. occuper)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.