al

AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu "al doilea") Clasa a zecea. – lat. illum, illam.

Trimis de ana_zecheru, 18.04.2008. Sursa: DEX '98



al art. m., pl. ai; f. sg. a, pl. ale, g.-d. m. şi f. alor

Trimis de siveco, 06.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



de al (a, ai, ale) prep. + art. (cel de al doilea, în tempo lent)

Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



de-al (-a, -ai, -ale) prep. + art. (cel de-al doilea, în tempo rapid)

Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



iárba-dátului-şi-a-fáptului s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



într-al prep. + art.

Trimis de siveco, 24.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



AL a (ai, ale) art. (se foloseşte: a) înaintea unui substantiv în genitiv sau înaintea unui pronume posesiv; b) înaintea numeralelor ordinale) Tovarăş al copilăriei mele. Al meu. Al doilea. /<lat. illum, illam

Trimis de siveco, 01.02.2007. Sursa: NODEX



AL CÍN//CILEA a alcea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cinci în ordinea numărării; care vine după al patrulea. /cinci + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL CÍNCISPREZE//CELEA a alcea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cincisprezece în ordinea numărării; care vine după al paisprezecelea. Ediţia a alcea. /cincisprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL CINCIZÉ//CILEA a alcea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cincizeci în ordinea numărării; care vine după al patruzeci şi nouălea. A alcea zi. /cincizeci + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL DÓILEA a doua num. ord. Care acupă locul indicat de numărul doi în ordinea numărării; care vine după primul. Rândul al. /doi + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL DÓISPREZECELEA a dóuăsprezecea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul doisprezece în ordinea numărării; care vine după al unsprezecelea. Rândul al. /doisprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL DOUĂZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul douăzeci în ordinea numărării; care vine după al nouăsprezecilea. [Sil. do-uă-] /douăzeci + le + a.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL MÍILEA a mía num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o mie în ordinea numărării; care vine după al nouă sute nouăzeci şi nouălea. /mie + lea

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL MILIÁRD//ULEA a ă num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul un miliard în ordinea numărării. al locuitor. ♢ A ă parte care constituie o parte dintr-un miliard de părţi egale. [Sil. -li-ar-] /miliard + (u)le + a

Trimis de siveco, 08.06.2006. Sursa: NODEX



AL MILI//ÓNULEA a aloána num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul un milion în ordinea numărării. [Sil. -li-o-] /milion + (u)le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL NÓU//ĂLEA a ala num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouă în ordinea numărării; care vine după al optulea. Pagina a noua. ♢ A fi (sau a se crede) în al (sau al şaptelea) cer (a fi) în culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /nouă + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL NÓUĂSPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouăsprezece în ordinea numărării; care vine după al optsprezecelea. /nouăsprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL NOUĂZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul nouăzeci în ordinea numărării; care vine după al optzeci şi nouălea. /nouăzeci + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ÓPTSPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul optsprezece în ordinea numărării; care vine după al şaptesprezecelea. Secolul al. /opt-sprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ÓPT//ULEA a ala num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul opt în ordinea numărării; care vine după al şaptelea. Deceniul al. /opt + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL OPTZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul optzeci în ordinea numărării; care vine după al şaptezeci şi nouălea. al kilometru. /optzeci + le + a

Trimis de siveco, 13.05.2008. Sursa: NODEX



AL PÁISPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul paisprezece în ordinea numărării; care vine după al treisprezecelea. /paisprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL PÁTR//ULEA a ala num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul patru în ordinea numărării; care vine după al treilea. al rând. ♢ A ala parte fiecare din părţile egale ale unui întreg împărţit în patru; o pătrime; un sfert. /patru + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL PATRUZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul patruzeci în ordinea numărării; care vine după al treizeci şi nouălea. Întrunirea a alea. /patruzeci + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL SÚT//ĂLEA a ala num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o sută în ordinea numărării; care vine după al nouăzeci şi nouălea. al gol. ♢ A ala parte care constituie o parte dintr-o sută de părţi egale; o sutime. /sută + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ŞÁISPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul şaisprezece în ordinea numărării; care vine după al cincisprezecelea. alea foaie. /şai-sprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ŞAIZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul şaizeci în ordinea numărării; care vine după al cincizeci şi nouălea. al capitol. /şaizeci + le + a

Trimis de siveco, 01.09.2008. Sursa: NODEX



AL ŞÁPT//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul şapte în ordinea numărării; care vine după al şaselea. ♢ A fi (a se crede) în al (sau al nouălea) cer a fi în culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /şapte + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ŞÁPTESPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul şaptesprezece în ordinea numărării; care vine după al şaisprezecelea. /şaptesprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ŞAPTEZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul şaptezeci în ordinea numărării; care vine după al şaizeci şi nouălea. /şaptezeci + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ŞÁS//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul şase în ordinea numărării; care vine după al cincilea. /şase + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL TRÉI//LEA a ala num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul trei în ordinea numărării şi vine după al doilea. Locul al. /trei + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL TRÉISPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul treisprezece în ordinea numărării şi vine după al doisprezecelea. /treisprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL TREIZÉC//ILEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul treizeci în ordinea numărării şi vine după al douăzeci şi nouălea. [Sil. trei-ze-] /treizeci + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ÚNSPREZEC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul unsprezece în ordinea numărării; care se află după al zecelea. Ziua a alea. /unsprezece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AL ZÉC//ELEA a alea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul zece în ordinea numărării; care vine după nouă. /zece + le + a

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



al (f. a, pl. ai, ale), art. – 1. art. caracteristic al numeralului ordinal. – 2. art. caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz în care se face abstracţie de art. a, cf. o fereastră a casei; noua fereastră a casei; fereastra nouă a casei; fereastra este a casei). 3. art. caracteristic al pron. pop. – 4. Folosit în mod absolut, fără indicarea obiectului posedat, înseamnă "fiul lui": ai Galeongiului (Iorga), fiii Galeongiu. A dat naştere la numeroase patronime , mai ales în Bucov.: Asiminei "fiul Siminei". – 5. Fără indicarea posesorului, poate însemna: "tot ce se referă la": după cît spun cunoscătorii în ale fripturii de batal (Sadoveanu). lat. ille, illa, prin faza intermediară el, ea, care este pron. pers. (Puşcariu 53; DAR; D. Găzdaru, Descendenţii demonstrativului latin ille în limba romînă, Iaşi, 1929).

Trimis de blaurb, 23.09.2008. Sursa: DER



al adj. şi pron. – 1. Acela, cel (care): vrăjitorul ăla (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). – 2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasă (Voiculescu) (cu această folosire este fam. şi se preferă cel). – 3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a întări semnificaţia demonstrativă: unde începu reteveiul a le înmuia ale oase (Ispirescu). – 4. (S.) Ceva nedefinit, persoană (cînd este m.) sau obiect (cînd este f.) care nu poate fi descrisă sau desemnată cu nume propriu: numai ce mă pomenesc cu un ăla (Caragiale). – 5. (Vulg.; în Munt.) A (se) ăla, vb. invariabil, poate indica orice acţiune, în cazurile în care nu se găseşte la moment cuvînt propriu, sau se doreşte evitarea unui cuvînt indecent. ♦ Decl. ca adj. antepus: ăl, gen. ălui, pl. ăi, gen. ălor; f. a, gen. ălei, pl. ale, gen. ălor. Ca adj. postpus şi ca pron. primeşte un -a paragogic; suferă modificări numai f. sing. aia. Multe var. incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe ă iniţial printr-un a. lat. ille, illa. Prin originea sa, şi în parte prin întrebuinţare, se confundă cu cuvîntul precedent, de care s-a separat doar într-o epocă relativ recentă. În limba actuală nu este posibil să se mai confunde, astfel încît al rămîne pentru a desemna relaţiile de posesie (şi numeralul ordinal), pe cînd folosirea lui ăl se confundă cu a lui acel(a) sau cel(a). Într-adevăr, limba literară confundă constant ăl 1 şi 2 cu acel(a) şi ăl 3 cu cel(a), şi preferă formele acestea din urmă, întrucît consideră cuvîntul ăl ca avînd o anume nuanţă de vulgaritate sau, cel puţin, de familiaritate. În sensurile 3-5 este de neînlocuit, fiind vorba în aceste trei cazuri de construcţii proprii rom. Sensul 4 răspunde aceleiaşi necesităţi ca fr. machin, truc, chose, sau sp. chisme. Pentru sensul 5 cf. sp. aquellar, (a)quillotrar. Complexitatea problemei adj. şi pron. dem. în rom. se explică prin numeroasele sale întrebuinţări nuanţate diferit, şi în acelaşi timp prin originea lor unică. Într-adevăr, lat. ille a avut patru rezultate diferite (cf. Găzdaru şi DAR, s. v. al): pron. pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; şi adj. şi pron. ăl, f. a. La acestea s-ar putea adăuga seria de compuşi de la ille, ca cel şi acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. şi romanic în general: muntele; al doilea; al meu; ăl mai frumos. Comp. alde, art. invar. (circumlocuţiune dem., care indică o referinţă la ceva cunoscut): alde mă-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creangă). Este comp. din ăl cu de. Pentru a înţelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sînt: săracul ăl(a) de Ion, astfel încît construcţia este eliptică, prin suprimarea unui adj. Construcţia se reduce la ăl de, unde de are sens relativ: ăl de ieri. DAR dă altă explicaţie, bazată pe necesitatea de a exprima un pl. indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intenţiei construcţiei, nici sing. invar. al lui alde. cf. Philippide, Principii, 138.

Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DER



-ÁL suf. "calitate". (< fr. -al)

Trimis de raduborza, 12.02.2009. Sursa: MDN