omolog

omolog
OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s.m. 1. adj. (Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice între care există o corespondenţă determinată) Care corespunde, care se află în corespondenţă. Laturi omoloage. 2. adj. (Despre o substanţă organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanţe prin prezenţa unei grupe în care carbonul se află în combinaţie cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. adj. (biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare şi origine comună, dar formă externă şi funcţiuni diferite. 4. s.m. Persoană care deţine o funcţie oficială într-o organizaţie sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deţine aceeaşi funcţie oficială într-o altă organizaţie sau într-un alt stat. – Din fr. homologue.
Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX '98

OMOLÓG s. (pol.) corespondent.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

omológ adj. m., s. m., pl. omológi; f. sg. omoloágă, pl. omoloáge
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OMOL//ÓG1 omologoágă (omologógi, omologoáge) 1) mat. (despre elemente ale diferitelor figuri geome-trice luate în raport unul cu altul) Între care există o anumită corespondenţă, bazată pe o relaţie. 2) biol. (despre organe luate în raport unul cu altul) Care se aseamănă după struc-tură şi origine, dar diferă ca formă externă şi funcţii. /<fr. homologue
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OMOLÓ//G2 omologgi m. Fiecare dintre persoanele cu funcţii oficiale de acelaşi rang, privite în raport una faţă de alta (în alt stat sau în altă instituţie). /<fr. homologue
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OMOLÓG, -OÁGĂ adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau feţe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de acelaşi sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanţe organice) Care au funcţiuni şi structuri analoage. 4. (biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (şi origine comună), dar cu formă şi funcţiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplineşte aceeaşi funcţiune sau are o ocupaţie identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos – în armonie].
Trimis de LauraGellner, 13.12.2006. Sursa: DN

OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparţinând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondenţă biunivocă. 2. (biol; despre organe) care au aceeaşi structură şi origine, dar se deosebesc morfologic şi funcţional. 3. (despre substanţe organice) cu funcţiuni şi structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanţă dintr-o clasă de substanţe care diferă de celelalte prin prezenţa grupării -CH2-. 2. persoană oficială care deţine aceeaşi funcţie cu o alta. (< fr. homologue)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • omológ — adj. m., s. m., pl. omológi; f. sg. omoloágã, pl. omoloáge …   Romanian orthography

  • omologie — OMOLOGÍE, omologii, s.f. (biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  omologíe s. f., art. omología, g.… …   Dicționar Român

  • corespondent — CORESPONDÉNT, Ă, corespondenţi, te, s.m. şi f., adj. I. S.m şi f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicaţie periodică, trimiţând spre publicare informaţii din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinţilor unui elev,… …   Dicționar Român

  • leucină — leucínă s. f. (sil. le u ), g. d. art. leucínei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  LEUCÍNĂ s.f. Aminoacid care se găseşte în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriţie. [< fr. leucine]. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • propionic — propiónic adj. m. (sil. o ; mf. prop ), pl. propiónici Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PROPIÓNIC adj. acid propionic = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice. (< fr.… …   Dicționar Român

  • univalent — UNIVALÉNT, Ă, univalenţi, te, adj., s.m. 1. adj. (chim.) Monovalent. 2. s.m. (biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  univalént adj …   Dicționar Român

  • xilen — XILÉN, xileni, s.m. Hidrocarbură lichidă care se găseşte în gudronul de huilă sau în unele fracţiuni de ţiţei şi care se întrebuinţează ca solvent în industria lacurilor, a coloranţilor, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. Trimis de spall, 02.03 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”