omologie

OMOLOGÍE, omologii, s.f. (biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie.

Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX '98



omologíe s. f., art. omología, g.-d. art. omologíei; pl. omologíi, art. omologíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OMOLOGÍE f. Caracter omolog. /<fr. homologie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (mat.) Corespondenţă omografică între punctele unui acelaşi plan proiectiv. ♦ (biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DN



OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondenţă omografică între punctele unui acelaşi plan proiectiv. 3. (biol.) corespondenţă de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN