inexplicabil

inexplicabil
INEXPLICABIL, -Ă, inexplicabili, -e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis.
Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX '98

Inexplicabil ≠ explicabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INEXPLICÁBIL adj. 1. neexplicabil, neînţeles. (Un fapt inexplicabil.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fâstichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie inexplicabil!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

inexplicábil adj. m. (sil. mf. in-) explicabil
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INEXPLICÁBIL inexplicabilă (inexplicabili, inexplicabile) 1) Care nu poate fi explicat; greu sau imposibil de explicat; de neexplicat. 2) fig. Care iese din comun (prin felul de a fi); straniu; ciudat; bizar. [Sil. in-ex-pli-] /<fr. inexplicable, lat. inexplicabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INEXPLICÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi explicat; de neînţeles; (p. ext.) curios, straniu. [cf. fr. inexplicable].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INEXPLICÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi explicat; de neînţeles; (p. ext.) curios, straniu. (< fr. inexplicable, lat. inexplicabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • supranatural — SUPRANATURÁL, Ă, supranaturali, e, adj. Care pare mai presus de forţele şi legile naturii sau în contradicţie cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simţuri; care este atribuit unor forţe miraculoase; miraculos, fantastic …   Dicționar Român

  • şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş …   Dicționar Român

  • abracadabrant — ABRACADABRÁNT, Ă, abracadabranţi, te, adj. (Rar) Cu totul neobişnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  abracadabránt, ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. abracadabrant) …   Dicționar Român

  • acătare — acătáre, adj. – 1. (înv.) Oricare. – 2. Adevărat, veritabil. – 3. Bun, vrednic. – var. acătarea, acătărea, acătării. < lat. *ecum tālis, al cărui rezultat normal, cutare, prezintă un a protetic de la formaţiunile adv., cf. afund, aminte,… …   Dicționar Român

  • atare — ATÁRE adj. invar. Astfel de..., asemenea. O atare problemă. ♢ loc. adj. Ca atare = deci, în consecinţă. – lat. eccum talem. Trimis de RACAI, 20.10.2008. Sursa: DEX 98  ATÁRE adj. invar. v. asemenea …   Dicționar Român

  • brânză — BRẤNZĂ, (2) brânzeturi, s.f. 1. Produs alimentar obţinut prin coagularea şi prelucrarea laptelui. ♢ expr. (fam.) A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (fam.) A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic.… …   Dicționar Român

  • buric — BURÍC, burice, s.n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ fig. Mijloc, centru. ♢ expr. Buricul pământului = centrul pământului. A… …   Dicționar Român

  • casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… …   Dicționar Român

  • ciudos — CIUDÓS, OÁSĂ, ciudoşi, oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. os. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUDÓS adj. v. bizar, ciudat, curios, excen tric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil,… …   Dicționar Român

  • cumpăt — CÚMPĂT, s.n. 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (înv.; în expr.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleşug. – lat. compitus (= computus socoteală ). Trimis de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”