ciudat — CIUDÁT, Ă, ciudaţi, te, adj. Care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat minunat . Trimis de hai, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 CIUDÁT adj. v. neobişnuit. Trimis… … Dicționar Român
ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… … Dicționar Român
inexplicabil — INEXPLICABIL, Ă, inexplicabili, e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis. Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX 98 Inexplicabil ≠… … Dicționar Român
invidios — INVIDIÓS, OÁSĂ, invidioşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaş. 2. s.m. şi f. Om invidios (1). [pr.: di os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus … Dicționar Român
neobişnuit — NEOBIŞNUÍT, Ă, neobişnuiţi, te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [pr.: ne o ] – Ne + obişnuit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Neobişnuit ≠… … Dicționar Român
înciudat — ÎNCIUDÁT, Ă, înciudaţi, te, adj. Plin de ciudă; ciudos. – v. înciuda. Trimis de valeriu, 24.02.2009. Sursa: DEX 98 ÎNCIUDÁT adj. necăjit, supărat. (Om înciudat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
