extravagant — EXTRAVAGÁNT, Ă, extravaganţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preţ să iasă din comun; excentric. ♦ Neobişnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Extravagant ≠ ordinar… … Dicționar Român
insolit — INSOLÍT, Ă, insoliţi, te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobişnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INSOLÍT adj. v. neobişnuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
excentric — EXCÉNTRIC, Ă, excentrici, ce, adj., s.n. I. adj. 1. Care iese din limitele obişnuitului, foarte original; neobişnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri… … Dicționar Român
original — ORIGINÁL, Ă, originali, e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice şi literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau… … Dicționar Român
straniu — STRÁNIU, IE, stranii, adj. (Livr (livresc).; adesea adverbial) Care iese din comun, care şochează prin aspect, manifestări etc.; neobişnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. cf. it. s t r a n o. Trimis de ionel, 05.12.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
capricios — CAPRICIÓS, OÁSĂ, capricioşi, oase, adj. Cu manifestări inegale şi neaşteptate, cu toane; inconsecvent, schimbător. ♦ (Despre lucruri) Neobişnuit, ciudat. Formele capricioase ale unui turn. [pr.: ci os] – var.: (înv.) capriţiós, oásă adj.] – Din… … Dicționar Român
curios — CURIÓS, OÁSĂ, curioşi, oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârneşte curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobişnuit; original. [pr.: ri os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso. Trimis de romac,… … Dicționar Român
extraordinar — EXTRAORDINÁR, Ă, extraordinari, e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.)… … Dicționar Român
singular — SINGULÁR, Ă, singulari, e, adj. 1. (gram.; în sintagmele) Număr singular (şi substantivat, n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr o categorie de fiinţe, de obiecte etc. Persoana întâi (sau a doua, a treia) singular =… … Dicționar Român
abnorm — ABNÓRM, Ă, abnormi, e, adj. (Rar) Anormal, neobişnuit. – Din germ. abnorm. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 abnórm, ă adj. anormal, neobişnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis) Trimis de tavi, 28.01.2006. Sursa: MDN abnórm… … Dicționar Român
