original

ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice şi literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ♢ loc. adj. şi adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artişti, scriitori, oameni de ştiinţă) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinţă sau obiect care serveşte ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobişnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

Trimis de ionel_bufu, 17.09.2008. Sursa: DEX '98



Original ≠ fals, plagiat

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ORIGINÁL adj., s. 1. adj. autentic. (Document original.) 2. s. (înv.) matcă. (original al unui act.) 3. s. (filol.) (livr.) arhetip. (original al unei scrieri.) 4. adj. v. adevărat. 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu original.) 6. adj. personal. (Manieră original de a scrie.) 7. adj. v. neobişnuit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



originál (inedit) adj. m., pl. origináli; f. sg. originálă, pl. or originále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



originál s. n., pl. originále

Trimis de siveco, 28.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ORIGINÁL¹ originală (originali, originale) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de ştiinţă) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puţin obişnuite; ieşit din comun; neobişnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORIGINÁL² originale n. 1) (în opoziţie cu copie) Exemplar iniţial unic care constituie originea unei opere de artă sau a unui act scris. 2) (în opoziţie cu traducere) Lucrare în limba de origine (în care a fost scrisă). 3) (în opoziţie cu variantă) Manuscris în forma prezentată de autor. /<lat. originalis, fr. original

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (Despre acte, opere literare şi artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparţine în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobişnuit; extravagant, bizar; excentric. [cf. lat. originalis, fr. original].

Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN



ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (despre acte, opere literare şi artistice; şi s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. o în original = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparţine în întregime cuiva; nou, inedit. ♢ (despre artişti, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (şi s. m. f.) ieşit din comun, neobişnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN