- extraordinar
- EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcţii etc.) Care depăşeşte cadrul unei reguli, unei măsuri obişnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98Extraordinar ≠ obişnuitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeEXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc extraordinar.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâşietor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeextraordinár adj. → ordinarTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficEXTRAORDINÁR extraordinară (extraordinari, extraordinare) şi adverbial 1) Care este neobişnuit; cu totul ieşit din comun; straşnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calităţi şi suscită admiraţie. 3) (despre persoane) Care se deosebeşte vădit de toţi ceilalţi; înzestrat cu calităţi deosebite. 4) (despre evenimente, şedinţe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinariusTrimis de siveco, 14.12.2008. Sursa: NODEXEXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieşit din comun, neobişnuit, excepţional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ţine, nu are loc potrivit regulilor obişnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calităţi; eminent, excepţional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].Trimis de LauraGellner, 18.06.2006. Sursa: DNEXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (şi adv.) ieşit din comun, neobişnuit, excepţional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ţine potrivit regulilor obişnuite. 3. (despre oameni) cu mari calităţi; eminent, excepţional. ♢ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.