strániu — adj. m. [ niu pron. nìu], f. stránie (sil. ni e); pl. m. şi f. stránii … Romanian orthography
inexplicabil — INEXPLICABIL, Ă, inexplicabili, e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis. Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX 98 Inexplicabil ≠… … Dicționar Român
bizar — BIZÁR, Ă, bizari, e, adj. (livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 Bizar ≠ firesc Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BIZÁR adj. v. neobişnuit … Dicționar Român
deşănţat — DEŞĂNŢÁT, Ă, deşănţaţi, te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen … Dicționar Român
neobişnuit — NEOBIŞNUÍT, Ă, neobişnuiţi, te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [pr.: ne o ] – Ne + obişnuit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Neobişnuit ≠… … Dicționar Român
poznaş — POZNÁŞ, Ă, poznaşi, e, adj. 1. (pop. şi fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeţ, mucalit, şugubăţ, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant … Dicționar Român
stranietate — stranietáte s. f., g. d. art. stranietăţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic STRANIETÁTE s.f. Caracter straniu. [pron. ni e . / cf. it. stranietà]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
ciudat — CIUDÁT, Ă, ciudaţi, te, adj. Care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat minunat . Trimis de hai, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 CIUDÁT adj. v. neobişnuit. Trimis… … Dicționar Român
curios — CURIÓS, OÁSĂ, curioşi, oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârneşte curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobişnuit; original. [pr.: ri os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso. Trimis de romac,… … Dicționar Român
doagă — DOÁGĂ, doage, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn (puţin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. ♢ expr. A i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. fig.… … Dicționar Român
