strană

STRÁNĂ, strane, s.f. 1. Fiecare dintre scaunele aşezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta şi la stânga iconostasului, de-a lungul pereţilor naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioşii. 2. Parte destinată cântăreţilor într-o biserică, unde se află de obicei şi un pupitru pentru cărţi. – Din sl. strana.

Trimis de ionel, 15.04.2009. Sursa: DEX '98



STRÁNĂ s. v. rasă, soi, specie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stránă s. f., g.-d. art. stránei; pl. stráne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STRÁN//Ă stranăe f. (în bisericile ortodoxe) 1) Rând de scaune de-a lungul pereţilor, pe care stau credincioşii în timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cântăreţi. [G.-D. stranei] /<sl. strana

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



stránă (-ne), s.f. – 1. (înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilţ pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreţi în biserică. – 5. Ţarc de noapte pentru turmă. sl. strana "parte, regiune" (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică şi striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeaşi familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s.m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv.

Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER