corúpt — adj. m., pl. corúpţi; f. sg. corúptã, pl. corúpte … Romanian orthography
coruptibil — CORUPTÍBIL, – Ă, coruptibili, e, adj. (Despre oameni) Care poate fi corupt; venal. – Din fr. corruptible, lat. corruptibilis. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 Coruptibil ≠ incoruptibil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pervers — PERVÉRS, Ă, perverşi, se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral;… … Dicționar Român
vicios — VICIÓS, OÁSĂ, vicioşi, oase, adj. 1. Care are defecte (de construcţie, de funcţionare, etc.); defectuos. ♦ fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (jur.; despre acte,… … Dicționar Român
corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… … Dicționar Român
depravat — DEPRAVÁT, Ă, depravaţi, te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
incoruptibil — INCORUPTÍBIL, Ă, incoruptibili, e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Incoruptibil ≠ coruptibil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
disolut — DISOLÚT, Ă, disoluţi, te, adj. (livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 disolút adj. m., pl. disolúţi; f … Dicționar Român
impur — IMPÚR, Ă, impuri, e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ fig. Corupt, murdar. 2. (chim.) Amestecat cu altă substanţă (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Impur ≠ pur Trimis de siveco,… … Dicționar Român
bizantin — BIZANTÍN, Ă, bizantini, e, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Locuitor din oraşul Bizanţ sau din Imperiul Bizantin. 2. adj. Care se referă la Bizanţ, care este propriu Bizanţului, din vremea împărăţiei bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus … Dicționar Român
