- corupe
- CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-şi piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [perf.s. corupsei, part. corupt. – var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX '98CORÚPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a corupe într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a corupe sub influenţa ...)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecorúpe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corúp; part. corúptTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CORÚPE corúp tranz. 1) A modifica în rău; a deforma; a perverti. corupe datinile. 2) A face să se corupă. /<lat. corrumpereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CORÚPE mă corúp intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a se declasa; a degenera; a degrada; a se vicia; a se perverti; a decădea. 2) (despre idei, sentimente, fenomene sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea iniţială. /<lat. corrumpereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNcorúpe (corúp, corúpt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-şi piardă puritatea; a deforma, a strica. lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupţie, s.f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s.f., din lat. corruptela (sec. XIX).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCORÚPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.