depravatus — deprava̱tus, ...ta, ...tum: schlecht; verdorben; z. B. in der Fügung ↑Gustus depravatus … Das Wörterbuch medizinischer Fachausdrücke
depravat — DEPRAVÁT, Ă, depravaţi, te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
perverti — PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. tranz. şi refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica, ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcţia normală a unui organ. – Din fr. pervertir. Trimis de … Dicționar Român
corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
depravador — ► adjetivo/ sustantivo Que deprava o pervierte: ■ está convencido de que su compañía es depravadora. * * * depravador, ra. (Del lat. depravātor, ōris). adj. Que deprava. U. t. c. s … Enciclopedia Universal
decădea — DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un… … Dicționar Român
dezmăţa — DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 07.03.2008. Sursa: DEX 98 DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
vicia — VICIÁ, viciez, vb. I. tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [pr.: ci a] – Din fr. vicier. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
